La vederea celor doi tineri profesorul Costa râde încântat, era cocoţat pe o scară pentru a putea ajunge la ultimul rând de butoane a unui panou de comandă plin de computere, Marck a trecut într-o încăpere alăturată, după ce i-a adresat un salut scurt bătrânului, lăsându-i pe cei doi singuri cu studiile lor.
- Hi! Hi! Hi! Aceeasi frumoasă Andrada! Andrada, provine din numele Andreea, forma feminina a numelui grecesc Andrei, semnificaţia numelui aceeesta este de bărbăţie, putere, curaj.
Spune bătrânul cercetător cu glasul lui piţigăiat şi peltic în care se simte afecţiunea pentru fată. În acest timp a coborât grăbit de pe scară şi s-a apucat să mormăie ceva nedescifrabil.
- D-le profesor, ce plăcere să vă revăd spuse fata! Salutări din partea tatei!
Fata se îndreaptă spre el şi îi strânge mâna, acesta îi răspunde cu căldură.
- Sobolanul bătrân si creierele lui! Mă ocoleste în ultima vreme, îl plictisesc, sau poate îl obosesc! Pe barba lui Zamolxe! Hi! Hi!
- Sunteţi în formă maximă profesore, îl complimentează tânăra, pe bătrânul glumeţ!
- Hi! Hi! Ca la 20 de ani, senilitatea e de vină, sunt din ce în ce mai sclerozat! Hi!Hi!
- Arătaţi excelent, continuă Andrada şirul complimentelor.
Bătrânul firav şi cocoşat pozează ca un culturist, se preface că îşi încordează muşchii ofiliţi, arăta ca un clown bătrân.
- M-am apucat de culturism, puisor!Hi! Hi!
După care se reculege şi începe să se mişte cu viteză prin cameră, răsfoind hârtii, sau tastând la repezeală câte ceva pe calculator.
- Să reeevenim la lucruri serioase Andrada! Avem niste chestiuni de discutat puisor si nu putem amâna, foaaarte importante, dar cred că le stii si dacă nu măcar le intuiesti, se agită el! Si cred că nu mai stiu unde am pus substanţele alea blestemate, sau stiu?! Am si rezultatele în infrarosu, treeebuie să le corelez cu ce aveam si să încerc... Andrada stii am descoperit cevaaa interesant...
Se gândea la mai multe lucruri în acelaşi timp, chiar dacă vorbea cu Andrada mintea lui lucra independent şi pentru alte proiecte în care era implicat. Merge grăbit prin cameră, mută diferite obiecte, citeşte unele însemnări, deschide unele computere, ca şi cum ar fi căutat ceva, bătrânul Costa, mărunt, slab şi cocoşat, cu părul lung şi rar căzut pe faţă, pe care i-o acoperea în parte, avea ochii negri şi vioi, un nas mare, coroiat, semăna cu un vrajitor. Andrada îl privea atentă, omuleţul era tare straniu, învăţase foarte multe de la el.
- Ce trebuie să ştiu profesore, întreabă tânăra politicosă, fără să-l grăbească?
- Tu esti „ fata de piatră” pentru că nu ai sentimente, mai coreeect spus ai transcens acest plan, ai urcat mai sus, eşti o raţiune linistită, nemiscată de aici ai putere, de aici vine darul. Cum să-ţi explic, puisor? Atenţia i-a fost captată de markerii de clonare la care lucra, s-a apucat să murmure. Si am CEA-antigenul carcinoenbrionar, AFP (alfa-fetoproteina), substanţe florescente, în special quinqcrină, ... Pe barba lui Zamolxe! Revine către fată, Andrada, asa cum spuneam, draga mea, esti ca un lac îngheţat, sub pozghiţa de gheaţă ai toate sentimentele, doar că ele nu se exprimă puisor, înţelegi?
- Sigur că da, nici nu e complicat, am toate sentimentele şi toate emoţiile umane, doar că nu simt nimic, este un nonsens, observă ea, nu sunt tulburată de nimic, toate acestea se găsesc sub o pojghiţă de gheţă, sau „de piatră” cum mi-au spus oamenii.
- Exact puisor, stii spectaculos este că nu am găsit nimic anatomic, sau fiziologic în creierul tău care să explice vocea ta, si mai ales efectele vindecătoare ale ei, asa că centrii nervosi funcţionează ca la orice om obisnuit, asta e paradoxal, o stie si sobolanul de taică-tău!
Continuă cu ideile lui, mormăie, unghiul Cabibbo, ... pe barba lui Zamolxe! Poate în curenţii neutri, ipoteza simetriei dupleţilor leptonici si din quark-uri, agitat ceva pe o bucată de hârtie, dezintegrarea β si dezintegrarea leptonică a hadronilor, după care pare că se răzgândeşte, îşi duce degetele noduroase la frunte, reacţii cu neutrino, interacţiuni slabe la energii înalte,... apoi revine la discuţia cu Andrada.
- Puisorule, descoperirea socantă este că poţi pierde vocea, darul tămăduirii...pe care îl ai doar cu sacrificiul de sine, puisor, chiar tu esti zertfa, spuse el nervos şi trist, esti „fata de piatră” si ai darul vindecării, ai „vocea”, dar o întâmplare, un eveniment poate să schimbe situaţia si atunci, în momentul în care piatra se va sparge, vei avea sentimente, dar vei pierde darul!
Îşi duce degetele noduroase la frunte şi se opreşte câteva momente din mişcarea lui haotică prin cameră.
- Cum aşa, întreadă Andrada, doar m-am născut cu vocea asta, nu am făcut nimic special, nu m-am antrenat? Este un rezultat al ingineriei genetice, tu şi tata aţi creat toată harta mea genetică.
- Numai că nu puteam anticipa toate consecinţele intervenţiilor genetice, prea multe variabile..., nu se poate fără zertfă...Prima dată când vei simţi ceva, orice, vei pierde toaaate particularităţile care fac vocea ta specială, vindecătoare. Nu am descoperit mecanismele chimice, energetice la nivel celular, că de acolo pleacă totul, sunt limitat si mă enervează asta, dar lucrez...
Privea concentrat mai multe monitoare, iar degetele îi alunecau cu o viteză uluitoare pe tastatură.
- Interesant profesore, dar în 20 de ani nu am simţit nimic, nici un sentiment, e o lume străină pentru mine, am fost educată de tata, am fost instruită de tine, am imitat toate trăirile oamenilor, dar eu nu am simţit niciodată nimic! Eşti sigur că aşa va fi?
- Foarte sigur, puisor, am studiat vocea ta, este imaterială asemenea spiritului, am descoperit că la o expunere mai îndelungată, de câteva ore, se refac si leziunile mari ale ţesuturilor, desi tu credeai că nu poţi face nimic, nu aveai de unde să stii. Obisnuiestete cu ideea puisor, oricum ţine minte, istoria se repetă, puisor, nimic nu e nou sub soare, totul a fost descoperit si redescoperit de generaţii succesive de oameni, hi, hi, hi! Idioţii si se mirau de fiecare dată! Hi, hi! Pe barba lui Zamolxe, ce înapoiaţi!
- Ce bine, avem o alternativă la vocea mea, spuse fata, avem două opţiuni, ori vocea, ori aparatul de clonare al organelor, putem lupta cu moartea! Mi-ai dat veşti bune profesore, nu e nimic grav. Cât despre jertfă, nu înţeleg nimic, eu sunt foarte bine!
- Trebuie să ai grijă cu sufletele întunecate puisor, sunt oameni puternici, malefici, care au văzut că nu te pot controla si nu pot ajunge la tine, că nu pot obţine bani de pe urma ta, până acum strategia ta de apărare, a lui taică-tău si a lui Marck, a funcţionat perfect, dar ai grijă, o să lupte să te distrugă, puisor, mă tem pentru tine..., spuse bătrânul îngândurat şi trist.
În acel moment mintea lui s-a oprit, nu mai alerga, s-a concentrat numai asupra acelui subiect, nu se mai gândea la altceva, nu mai socotea, nu mai analiza, se gândea numai la ea, era îngrijorat.
- Nu cred că sufletele întunecate pot ajunge la mine, sunt păzită tot timpul, Marck conduce o adevărată armată, i-a antrenat perfect, sunt blindaţi cu aparatură de protecţie, iar eu petrec tot timpul doar cu tine şi cu tata, cu nasul în cărţi şi experimente, aşadar, şansele de a ajunge altcineva la mine sunt nule.
- Puisor, răutatea umană nu cunoaste limite, nu îi subestima!
- Cu bine, trebuie să fug! Andrada îi strânge mâna bătrânului profesor şi iese grăbită din încăpere, urmată de Marck.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu